Faptul că un candidat la președinție îi spune celuilalt, vrând să îl jignească, că e autist, e o chestie care ar trebui să ne ofenseze, dar nu să ne mire. Cum au mai spus și mulți alții, odată cu Trump 2016, discursul public ca întreg, și mai ales cel folosit de politicienii de rang înalt, ajunge să fie învăluit în obscenități și indecențe. Într-o notă fatidică, genul ăsta de discurs e transpunerea în cuvinte și poate, de fapt, inspirația pentru ceea ce face Homelander în sezonul 3 din The Boys, când omoară un tip pe stradă în fața unei mulțimi și e aplaudat; pare că orice ar face sau spune politicienii populiști, este aproape imposibil să își piardă din votanți.

Oricum, tot discursul ăsta trebuie privit prin prisma ambelor sale straturi – cel al funcției și cel al formei. Bineînțeles, forma este prima pe care o percepem. Este registrul imaginar, sunetul, culoarea și steluțele care sclipesc și ne iau ochii. Ce spune Simion despre Nicușor este revoltător și extrem de nedrept pentru toți oamenii care suferă de astfel de afecțiuni, dar, în definitiv, e doar un alt mod de a exprima o chemare la acțiune cu implicații mult mai grave: votați-mă dacă sunteți normali! – sau mai rău – cine nu e normal, poate ar fi mai bine să nu voteze deloc. Asta, în definitiv, îi caracterizează pe fasciști: simbolul, al doilea rang de reprezentare – cum ar spune Barthes – care aduce cu sine o greutate mai degrabă abstractă, mitologică și pur ideologică, este preferat unei forme de comunicare care să adreseze direct starea de fapt; și asta pentru că acești băieți sunt conștienți (oare pentru cât timp va mai fi cazul?) că monstruozitatea unui discurs direct fascist este, totuși, încă de neînghițit pentru foarte mulți votanți. De abia după șocul inițial al întâlnirii cu mârlania formei putem să intrăm în conținut, unde funcția discursului lui Simion este să creeze falii pe baza a orice, numai nu a clasei sau poziției sociale. Funcția discursului lui Simion este să grupeze populația pe criterii pur identitare, esențialiste, și absolut irelevante realității materiale. Interesele lui? Putere, autoritarism, și diviziune pentru control mai facil.

Acum, ca să fiu complet sincer, Nicușor e la polul opus, dar tot nu e bine. Ca să evit să se arunce cu baterii în mine de la etajul 8, o să spun că l-am votat în turul 1 și îl voi vota din nou, chiar dacă nu mă reprezintă absolut deloc în conservatorismul lui tehnocrat deghizat in centrism iluminat. În timp ce Simion face ce am zis mai sus, la Nicușor e clar că falia e clasa, doar că din punctul meu de vedere nu numai că se poziționează greșit, ci e absolut ignorant față de ceea ce nu consideră că este baza lui de votanți. Nicușor pare că nu se adresează unor oameni, ci unor instituții, iar cea mai importantă din ele este, dacă vreți, instituția Capitalului. Ca dovadă, românii din diaspora trebuie să se întoarcă în România ca să deschidă afaceri, discuțiile sunt cu patronatele și interesele de business le eclipsează total pe cele ale muncitorilor. Eu înțeleg că textbookul neoliberal spune că așa merg lucrurile (capitalul aduce muncă, piața liberă, trebuie să tăiem chestii, o să fie bine pentru toți etc.), dar nu se mai pot ignora oamenii care lucrează în spitale, școli, malluri, fabrici, restaurante și așa mai departe, pentru că, până la urmă, nu capitalul îți pune varza în shaorma și fără oameni lumea e tristă și goală. Iar oamenii ăia, cand văd că sunt constant ignorați și desconsiderați, se atașează cu un optimism crud, cum ar spune Lauren Berlant, de promisiuni deșarte.

Și poate că asta e problema – cum am mai spus, sunt doi candidați de dreapta rămași din unsprezece candidați de dreapta. Unul e foarte clar în alinierea sa, rațional, rigid, elitist și, deși poate e bine intenționat, trebuie să reiterez că ideologic și politic nu pot fi de acord cu el și nu am speranțe prea mari să aducă vreo schimbare în bine. Și dacă va pierde, o va face aici, pentru că nu știe să comunice cu cei care nu sunt ca el. Dar uneori trebuie să te ghidezi și după forme și culori, și varianta Nicușor e mai ușor de digerat pentru mine, pentru că celălalt, pe lângă că e oportunist și cameleonic, aduce cu sine, printre alte catastrofe, o sămânță care poate duce la un extremism foarte periculos. Și cred că ăsta ar trebui să fie un motiv destul de bun pentru care să nu fie votat. Hai să nu alunecăm și mai la dreapta.