Cel mai șmecher om din lume

Holurile și tribunele din Madison Square Garden, New York, erau pline de oameni care vuiau și alergau, pregătiți pentru cel mai mare eveniment din istoria umanității, competiția pentru cel mai șmecher om din lume. După calificări, unde șmecheri din 48 de țări de pe toate continentele se infruntasera, mai rămăseseră 4 în faza finală a competiției, urmând să concureze pentru titlul cel mare. În fiecare colț al arenei, competitorii se pregăteau alături de staff.

Serenitatea și pacea domneau în tabăra celor din Statele Unite. Ei practic inventasera noțiunea de șmecher, prin lunga și cunoscută lor istorie de export global de produse culturale de masă, unde actori de filme de acțiune plini de mușchi, dar sensibili, se întreceau în fapte eroice și gesturi emoționante. Ar fi fost greu de crezut că cineva i-ar fi putut bate la propriul lor joc, nu? Și asta în mare parte și datorită faptului că reprezentantul lor era Fred Cartman, geamănul vitreg al lui Arnold Schwarzenegger și unchiul lui Zlatan Ibrahimovic.

Francezii, maeștri ai gătitului, ai dragostei și ai mirosurilor pur naturale, își imbărbătau reprezentantul lovindu-l în stomac cu jumătatea în franceză a unui dicționar francez-englez și aruncându-i supă fierbinte în ochi. Pierre Bonneville, erou național în Franța și Președinte al Republicii, urma să își folosească șarmul, bunul-gust la îmbrăcăminte și dragostea pentru film obscur și pretențios pentru a câstiga concursul și a mai face un pas spre a putea da o lege pentru ca franceza să fie limba oficială în Anglia.

Pe o pizza cu raza de 3 metri, Roberto Spinola își așezase tronul înfășurat în drapelul Italiei. Tabăra celor din Cizmă era veselă, bine hrănită și oarecum xenofobă. Descendent al vechii familii nobiliare Spinola din Genoa, Roberto își inlocuise la 18 ani degetele cu spaghete, pentru dexteritate mai bună. Înconjurat de câțiva suporteri ai echipei naționale de fotbal și de Luciano Pavarotti, concurentul italian amesteca într-o oală cu sos ragu în așteptarea începerii concursului.

Al patrulea concurent, dintr-o țară care, prin tragere  la sorți, primise un wildcard și se calificase direct în finală, nu era de găsit nicăieri. Guvernul României nu avea buget pentru bilete de avion până la New York și înapoi.

Când ceasul bătu ora 20:00, concursul începu.

Fred Cartman, îmbrăcat în uniformă militară, prinse cu lasoul un bizon folosind doar o aplicație de pe iPhone. După ce subjugă bestia, Cartman îi folosi coarnele pentru a construi trei rachete nucleare, pe care le lansă spre Iran, Coreea de Nord și Finlanda, eliminând pericolole cele mai mari pentru securitatea globală și aducând, în sfârșit, pacea mondială. În drumul sau spre juriu, antrenă echipa de gimnastică a fiului sau paraplegic, ajutându-i să câștige campionatul pe licee și demonstrând că miracolele se pot întâmpla dacă crezi în tine.

“Ai făcut asta pentru mine, tati?”, spuse fiul lui Fred.

“Nu, am făcut-o pentru America”, îi răspunse Cartman în timp ce i se scurgea o lacrimă pe obraz.

Juriul, vizibil emoționat, îi acordă o medie generală de 8,80. Fred Cartman se întoarse la stafful sau, nu înainte de a salva de la înec un cățeluș în timp ce o reclamă la McDonald’s cu el rula pe ecranele arenei. Își făcuse datoria. Indicele Dow Jones crescu în acea zi cu 113%.

“Allons enfants de la Patrie,
Le jour de gloire est arrivé !”

Pe sunetul Marseillézei, Președintele Franței începu să facă dragoste cu Madonna. După trei ore și douăzeci de minute, Pierre Boneville se opri, îi pregăti micul dejun iubitei sale, bău un pahar de vin și se retrase din concurs. Juriul îi acordă nota 9,28.

Când Roberto Spinola își începu prestația, toți spectatorii primiră o farfurie plină cu paste cu sos ragu.  Concurentul italian, gesticulând din spaghete, îl convinse pe Papa Francisc să îi cedeze Vaticanul, printr-un video-call pe Skype. Apoi, cu noile forțe militare disponibile, cuceri cu succes Somalia și înființă la Mogadishu, perla Oceanului Indian, cel mai mare magazin de costume din emisfera sudică. Mulțumi fanilor săi cu salutul roman, se urcă pe o Vespa și făcu turul arenei, servind orice spectator doritor cu încă o porție de paste. Juriul îi acordă nota 6. După o mică discuție și o ofertă pe care nu o puteau refuza, juriul îi acordă nota 9,75.

În haosul produs de fanii Italiei și ai lui Roberto Spinola, acum cel mai șmecher om din lume, începu să se audă un sunet de motor. Din ce în ce mai tare, din ce în ce mai deranjant, sunetul se apropia de arenă. Treptat, spectatorii făcură liniște, și o mașină galbenă își făcu apariția, merse putin prin arena și opri pe o trecere de pietoni, pe avarii. Într-un cadru filmat de la nivelul solului, ușa din spate se deschise, și un picior încălțat în pantofi sport Balenciaga  călcă pe jos, lângă el căzând câteva coji de semințe.

Din mașina galbenă coborî un om. Merse la chioșcul din incintă, se băgă în fața fiului lui Fred Cartman, care aștepta și el la coadă, își cumpără un pachet de Sobranie, aprinse una, plăti cu o bancnotă de 200 de lei, îi dădu restul lui Luciano Pavarotti, scuipă și se urcă înapoi în mașina galbenă.

“Și-acuma mergem înapoi în Dristor”, spuse Vali și, având o mâna scoasă pe geam, își stinse țigara și o aruncă pe jos.

“Și dai și bon bossule, că decontez la firmă.”

Juriul îi acordă nota 10.