Păstorul

by Vlad Neagu

5:00 dimineaţa, băiatul Isaac  ia cele 100 de oi ale satului din stână şi pleacă cu ele la păscut
Rău este drumul şi şoaptele dimineţii încremenesc orice suflare
Cu ciomagul în spate, 15 ani dar călit de viaţă, Isaac fredonează
Pe pajişte, băiatul Isaac vede o oaie fugind înspre râu, iar nu cei neprihăniţi vor aduce bucurie în Ceruri, ci cei pierduţi şi regăsiţi
Aşa că Isaac pleacă după oaia pierdută
Se lupta cu talazurile apelor, căci păstorul trebuie să aibă grijă de turma lui
Se zgârie pe faţă şi trup, căci durerea se transformă în miere în faţa Domnului
Aruncă cu pietre pentru a speria bestiile demonice
Rabdă de foame şi de sete, căci postul este scutul credinciosului
Băiatul Isaac găseşte ghemotocul alb, dar îl găseşte răpus de moarte, lovit
Cu animalul pe umeri, se întoarce pe pajişte, dar restul de 99 de oi nu mai sunt acolo, împrăştiindu-se precum grăunţele de nisip în bătaia vântului
Însă băiatul Isaac ştie că, precum parabola grăieşte, cei reîntorşi în casa Domnului de pe drumurile periculoase ale pierzaniei sunt cei ce vor fi mântuiţi, fie vii sau morţi
Băiatul Isaac este păstorul turmei sale, iar datoria lui a fost făcută

“Să vezi ce bătaie îţi f*t eu acuma” îi şopteşte duios la ureche Dumitru fiului său de 15 ani care pierduse 100 de oi fugind prin râu după bichonul alb al preotului şi omorându-l cu o piatră
Iar Isaac plânge, căci cu picioarele rupte nu te mai poţi juca de-a Noul Testament