Matei

by Vlad Neagu

Pe străzile prăfuite ale Ierusalimului, Matei, un copil de 14 ani, făcea zilnic acelasi drum. Din frumoasa casă a părinților lui, pleca in fiecare dimineață spre piața orașului, unde îl ajuta pe unchiul său, Elias, să aibă grijă de taraba unde acesta vindea fructe uscate. Când soarele apunea, Matei pleca inapoi spre casă.

Pe lângă viața grea pe care aproape toți locuitorii Ierusalimului o duceau, Matei părea sa nu aibă prea multe griji. Însă Matei avea o problemă care il măcina în interior. Era foarte, foarte urât.

Matei era foarte urât. Nu era un monstru, nu era deformat in niciun fel, era pur si simplu unul din acei oameni la care era ceva greșit. Fața sa avea proporții nefericite, avea o mustacioară deasă și neagră, ochii lui erau mici si foarte depărtați, iar gura sa era de-a dreptul grețoasă.

Mama lui, profitând de relativa bogăție a familiei, încercase sa îl duca la cei mai buni doctori din Ierusalim, însă, de fiecare dată, doctorii îi spuneau : “Copilul tău e urât. E foarte, foarte urât. Totuși, nu e nimic in neregula cu el din punct de vedere al sănătății. E doar un copil sănătos si foarte, foarte urât.”

Aceste vorbe erau ca niste cuțite in inima lui Matei. Simțea cum fiecare privire a oamenilor de pe stradă îl durea fizic, iar faptul ca unchiul său, Elias, il putea privi doar când se lăsa seara era un lucru foarte greu de suportat pentru Matei.

Insă cel mai tare il durea când pleca dimineața de acasă. Lânga poarta lui cerșea un copilaș, nu mai mare de 8 ani, și in fiecare dimineață Matei îi ducea ceva bun de mâncare, sau bani, sau chiar și jucării. Copilul, însa, se uita cu ură la Matei si îi spunea : “Ești cel mai urât, cel mai urât! Când te văd, îmi vine să mă sinucid. Sunt murdar, mă dor picioarele și sunt înfometat. Părinții mei m-au părasit cand aveam 3 ani și nu am cunoscut vreodată afecțiunea sau dragostea. Dar tot fața ta e cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat vreodată.”

Și așa, Matei iși petrecu copilăria, plângând zilnic pentru că era urât și dorindu-și sa se termine odată chinul. Cand împlini 25 de ani, Matei se hotarî să devină pustnic, așa ca plecă din Ierusalim în munți. Acolo iși făcu o colibă. Nimeni nu îl putea vedea acolo, și nimeni nu se putea lua de el din cauza modului în care arăta. Mai mult, Matei purta și o gluga mare care îi acoperea fața.

Într-o zi, îi bătu la ușă un om. Matei îl întampină, vorbi cu el, îi oferi hrană si adăpost. Simțind ca poate fi prieten cu acel om, Matei își dădu jos gluga, moment in care omul se sinucise, după ce șopti : “Diavolul…”.

În următoarele 4 luni, fiecare om care trecu pe la coliba lui Matei se sinucise din cauza urâțeniei acestuia. Toți credeau că Matei era diavolul.

În acest răstimp, Matei începuse sa nu mai știe ce sa facă cu corpurile neînsuflețite care îi ocupau coliba. Pe unele le pusese pe scaune, pe unele le așezase ca sa pară că munceau, iar pe altele dormea. Urâțenia lui făcuse atâtea victime. Matei încercase să se izoleze, încercase sa nu mai fie văzut, dar oamenii continuau sa îl urmarească și, mai nou, să moara din cauza urâțeniei lui.

Într-o zi, la ușa lui veni un tânar. Părea cerșetor, era foarte amărât si murdar. În scurt timp, Matei realiză că acel tânar era chiar copilul care cerșea în fata porții lui, în copilărie. Tânarul se uită la Matei și îi spuse : “Toată viața ai fost supus unui test. Eu am încercat sa îți spun cele mai dureroase lucruri, chiar daca îmi dădeai mâncare și jucării. Acum trebuie să te liniștești. Oamenii care s-au sinucis aici erau trimiși de mine, știind ca se vor sinucide când te vor vedea. Și doctorii la care te ducea mama ta s-au sinucis. Și mama ta a fost plătită de mine ca să te facă așa urât. Toata lumea care te-a văzut si care ți-a zis vreodată că ești urât a fost angajată de mine să facă asta. Și pe bună dreptate. Chiar ești foarte, foarte, urât. Am folosit magie neagră pentru lucrurile ăstea. Ești urât, Matei, și e vina mea.”

Matei se uită înspaimântat la tânar și țipă: “Tu! Tu ești diavolul!”, iar tânarul îi răspunse:

“Da, sunt. Dar la cât de urât ești, cine o să te creadă?”