Negustorul

Cu mii de ani în urmă, înainte că oamenii să îl fi dat uitării, Dumnezeu se uita către un sat sărac, plin de oameni fără prea multe posesiuni materiale, dar cinstiţi şi buni.

Un negustor modest, dar mare meşter printre făuritorii de săbii, porni într-o zi din acest sat îndepărtat către un mare oraş, pentru a-i vinde prinţului ultima lui opera. O sabie nu doar incredibil de frumoasă, dar şi una care, datorită modului în care mâinile negustorului lucraseră la ea, putea prin tăietura ei fulgerătoare să doboare orice duşman dintr-o singură lovitură. Dumnezeu alese să îl vegheze.

Urma un drum greu pentru negustor. Acesta pleca singur, dar tăria lui şi anii lungi de trudă care îl căliseră îl făceau să nu se teamă de nimic, mai ales că în suflet îl avea pe Dumnezeu. Mergând către oraş, negustorul trecu prin păduri primejdioase, prin câmpii întinse unde soarele dogorea, trecu ape înot şi se luptă cu torenţii necruţători. Fiarele sălbatice îl pândeau la orice pas, dar negustorul reuşea de fiecare dată să le îndepărteze. Trecură trei zile şi trei nopţi până negustorul ajunse la o răscruce de drumuri. Deşi reuşise cu succes să treacă peste toate celelalte obstacole, această intersecţie îi dădea bătăi de cap. Avusese o harta care pierise într-un şuvoi de apă, lăsându-l pe negustor sortit pierzaniei. Nemaiavând altă soluţie, după ce vreme de câteva ore se gândise pe ce drum trebuia să o apuce, negustorul se rugă la Dumnezeu, “Doamne, spune-mi ce trebuie să fac, tu eşti ultima mea speranţa!”, iar Dumnezeu îi răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arata atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.

Înţelegând cuvântul lui Dumnezeu şi rugându-se, negustorul merse pe calea din stânga. În scurt timp, ajunse într-o mlaştină, şi observă că noaptea începea să se lase. Negustorul tremura de frig, iar din mlaştină se auzeau sunete de animale sălbatice. Fără să îi fie frică, pentru că îl avea pe Dumnezeu în inima, negustorul se întinse pe muşchiul umed şi adormi. A doua zi, dimineaţă, el porni iar la drum.
Negustorul mergea deja de câteva zile şi nu reuşise să găsească încă oraşul pe care îl căuta. Trecuse prin deşert, apoi prin ploi. Întâlnise oameni care îi voiau răul şi scăpase de ei pentru că se încrezuse în Dumnezeu. Ajutase o mulţime de copii pe drumul lui, dându-le mâncare şi apă. Însă negustorul nu găsea calea către oraşul căutat, aşa că se adresă iar Domnului, “Doamne, arată-mi ce trebuie să fac, căci familia mă aşteaptă acasă, iar eu merg de zile întregi şi nu găsesc nimic”, iar Dumnezeu îi răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.

Negustorul înţelese cuvântul Domnului şi îşi continuă drumul. Rătăcind din nou câteva zile, omul rămase fără mâncare. Nu avea cum să vâneze, căci sabia pe care voia să o vândă prinţului ruginise şi se crăpase, iar alte unelte nu avea. Nu mai ştia ce să facă, aşa că alese să se roage iar lui Dumnezeu, “Doamne, am rămas fără mâncare şi nu ştiu cât mai pot să rezist. Dă-mi te rog un semn, ajută-mă!”, iar Dumnezeu îi răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.

Nedumerit, omul îi spuse lui Dumnezeu, “Dar Doamne, sabia e ruginită şi nu o mai pot vinde, vreau doar să ajung înapoi acasă şi ştiu drumul. Am vrut doar să îmi dai un semn că nu voi pieri aici, fără mâncare.”. În scurt timp, răspunsul lui Dumnezeu veni, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.

Deja negustorul era speriat. Nu înţelegea exact ce voia Dumnezeu să îi spună, dar el continuă să creadă în el şi începu să meargă înapoi spre casă. În mintea lui, el îşi zicea, “Oi mai merge cât pot, şi dacă o fi să mor pe drum, Dumnezeu mă va avea în grijă”. Dumnezu îi răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.

Apoi negustorul se gândi, “Oare pe aici am venit?”, iar Dumnezeu îi răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”. După câteva ore, negustorul găsi nişte fructe şi un animal mort şi le mâncă. Întrebându-se dacă acolo era un loc bun şi pentru a dormi, îl auzi pe Dumnezeu spunându-i, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.

Intrigat, negustorul vorbi iar cu Dumnezeu şi îl întreba “De ce îmi spui acelaşi lucru şi de ce răspunzi gândurilor mele când nu mă rog Ţie, Doamne?”, iar Dumnezeu îi răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”. Negustorul se uită la picioarele lui, poate acolo era cheia. Nu găsi nimic neobişnuit. Îl întreba pe Dumnezeu, ca să verifice ceva , “Doamne, ce zi e azi?”, iar Dumnezeu îi răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”. Apoi îl întreba, “Crezi că ar trebui să mă tund?”, iar Dumnezeu îi răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.
Lămurit de modul în care Dumnezeu alegea să radă de el, negustorul spuse, “Doamne, nu îţi mai cer nimic, de acum înainte voi merge singur, fără tine”, iar Dumnezeu îi răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.

Abandonandu-l pe Dumnezeu, negustorul mai rătăci câteva zile în drumul lui spre casă. Avu şi zile mai bune în care găsi mâncare, dar şi mai rele, în care oboseala îl răpuse pentru câteva ore. După trei sau patru zile, negustorul muri, iar înainte să moară, când simţea coasa rece a Morţii pe piept, i se adresă lui Dumnezeu pentru ultima dată, ” Uite ce mi-ai făcut, am murit din cauza ta! Te urăsc!”, iar Dumnezeu îi răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.

Negustorul muri. Ajuns în rai şi, căutăndu-l pe Dumnezeu în locul în care acesta stătea şi veghea oamenii, el găsi doar un o pasăre frumoasă. Se întreba în sinea lui ce era acea pasăre, şi nu mică îi fu mirarea când, la rugămintea unui muritor, “Doamne, ce trebuie să fac acum? M-a părăsit soţia”, pasărea răspunse, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.

Negustorul atunci ţipă “Asta e Dumnezeu? Lui mă rugăm zi şi noapte, în mâinile lui îmi puneam viaţa? Asta înseamnă credinţa şi loialitatea? Se răsplătesc cu batjocură? Pentru tine am slujit ani şi ani, ţie ţi-am încredinţat sufletul meu? Răspunde-mi, Doamne, nu mă mai chinui cu răspunsul acela blestemat!”, şi atunci pasărea il privi pe negustor cu ochii tristi si  îi spuse, dand din cap, “Va trebui să cauţi să iei calea cea dreapta cu sufletul, iar dacă mă vei găsi pe Mine luând această cale, Eu îţi voi arăta atunci calea pe care trebuie să o ia picioarele tale”.

Negustorul înnebuni.

Bineînţeles că Dumnezeu nu era pasărea. Într-o altă camera din rai, Dumnezeu stătea şi făcea umbre cu mâinile pe perete, sub forma unei păsări, în timp ce repeta aceeaşi propoziţie întruna. Nici chiar Dumnezeu nu il pierduse pe copilul din El. Si dacă nu ştiţi ce propoziţie repeta, întrebaţi-l pe negustor, cand veti ajunge si voi in rai.

După toţi anii ăştia, Dumnezeu încă se ţinea de glume.