by Vlad Neagu

Eram mic, aveam 6-7 ani
Taică-miu primise nişte bilete la un concert, la Teatrul Dramatic
Ne-a luat şi pe mine şi pe mama
Bun. Ne îmbrăcăm frumos, mergem la teatru, ne aşezăm. În scurt timp, realizăm că era un spectacol caritabil pentru copii cu handicap
Nu mai putem să plecăm acum, aşa că rămânem
Observăm că pe rândurile din faţă erau zeci de copii cu handicap, şi nu numai copii, ci şi alţi oameni cu handicap
La sfârşit se anunţă că se vor împărţi cadouri
Toţi oamenii cu handicap se adună lângă scenă, se formează o coadă
Merg şi eu acolo, pentru că am 6-7 ani şi vreau un cadou
Se împart pungi cu jucării, ciocolată etc
Din spatele copiilor cu handicap se aude o voce care ţipă
“CADOURILE SUNT DOAR PENTRU HANDICAPAŢI?”
Eram eu
Toată sala a auzit
Din faţa mea, o persoană cu handicap se uită la mine, încruntat, nervos, purta o căciuliţă
Imi răspunde, “Da, da, sunt doar pentru noi”
Asa ca primesc şi eu un cadou
Părinţii mei se ascund de mine pentru că nu vor să ştie lumea că propriul lor copil a strigat “CADOURILE SUNT DOAR PENTRU HANDICAPAŢI?” într-un mediu în care acea propoziţie poate ofensa peste 50% din persoanele prezente
Ajungem acasă
Îmi dau seama că taică-miu mă dusese acolo pentru că sunt un handicapat, nu credea că o să cauzez o scenă
Cadoul nu a fost foarte fain
E vina organizatorilor
Nu e vina mea
E vina lor