Month: March, 2016

Taică-miu îşi luase doctoratul
Invitase profesorii de la universitate la noi, la masă
Erau cam 10-15
Taică-miu îmi spusese cândva două poveşti faine, pe care i le spusese chiar cel care le păţise. Prima era cam aşa:
Profesorul Popescu fusese undeva la o conferinţă. Ieşise din hotel şi mergea pe stradă, când un tip s-a apropiat de el şi i-a pus mâna pe c***e, urlandu-i nişte cuvinte în ureche
Şi a doua era aşa : Profesorul Popescu încerca să găsească pe cineva la telefon şi sunase la numărul greşit de foarte multe ori, până când i-a răspuns o femeie cu vocea foarte groasă. Profesorul Popescu a întrebat de persoana pe care o căuta, iar femeia i-a răspuns :”Nu stă aici, boule”
De fiecare dată când taică-miu îmi spunea poveştile, insista asupra faptului că profesorul Popescu chiar era un bou
Am 8 ani
Îmi plac foarte mult poveştile astea
Bineînţeles că le spun la masă, în timp ce râd că o hienă
Şi eu insist asupra faptului că profesorul Popescu e un bou
Insist de mai multe ori
Maică-mea pleacă din cameră
Poate chiar din casă
Profesorul Popescu stătea lângă taică-miu
Taică-miu transpiră şi regretă că nu m-a aruncat într-un tomberon când eram mic şi mă cunoaşteau doar el şi mama
Profesorul Popescu se gândeşte cum poate să îi ia doctoratul lui taică-miu
Beau un pahar de suc şi tata mă trimite la culcare
Încă sunt în viaţă, deci probabil că profesorul Popescu nu se enervase până la urmă atât de tare
Ce bou

Eram mic, aveam 6-7 ani
Taică-miu primise nişte bilete la un concert, la Teatrul Dramatic
Ne-a luat şi pe mine şi pe mama
Bun. Ne îmbrăcăm frumos, mergem la teatru, ne aşezăm. În scurt timp, realizăm că era un spectacol caritabil pentru copii cu handicap
Nu mai putem să plecăm acum, aşa că rămânem
Observăm că pe rândurile din faţă erau zeci de copii cu handicap, şi nu numai copii, ci şi alţi oameni cu handicap
La sfârşit se anunţă că se vor împărţi cadouri
Toţi oamenii cu handicap se adună lângă scenă, se formează o coadă
Merg şi eu acolo, pentru că am 6-7 ani şi vreau un cadou
Se împart pungi cu jucării, ciocolată etc
Din spatele copiilor cu handicap se aude o voce care ţipă
“CADOURILE SUNT DOAR PENTRU HANDICAPAŢI?”
Eram eu
Toată sala a auzit
Din faţa mea, o persoană cu handicap se uită la mine, încruntat, nervos, purta o căciuliţă
Imi răspunde, “Da, da, sunt doar pentru noi”
Asa ca primesc şi eu un cadou
Părinţii mei se ascund de mine pentru că nu vor să ştie lumea că propriul lor copil a strigat “CADOURILE SUNT DOAR PENTRU HANDICAPAŢI?” într-un mediu în care acea propoziţie poate ofensa peste 50% din persoanele prezente
Ajungem acasă
Îmi dau seama că taică-miu mă dusese acolo pentru că sunt un handicapat, nu credea că o să cauzez o scenă
Cadoul nu a fost foarte fain
E vina organizatorilor
Nu e vina mea
E vina lor